Mixul tău sună subțire și nu știi de ce? Verifică faza

Dai solo pe kick: sună bine. Dai solo pe bas: plin, cald. Le pornești împreună și jos se face gol. Nu doar mai încet: spart, rupt în bucăți.

Scaunul cu trei picioare

La curs, când ajungem la fază, încep cu un scaun. E ca și cum ai sta pe un scaun cu trei picioare: dacă tai unul din ele, scaunul cade și tu cu el. Cele trei picioare sunt frecvența, amplitudinea și faza. Mulți sunt destul de buni cu frecvențele și cu amplitudinea, cât de tare e semnalul. Majoritatea pune EQ-uri, compresoare, reverb și atât. Cu faza, aproape nimeni nu-și bate capul. În analogia asta, dacă lucrezi doar cu frecvența și cu amplitudinea, îți faci treaba pe două treimi.

Ce e faza, pe scurt

O undă urcă, coboară și revine de unde a plecat. Drumul ăsta se măsoară în grade, ca pe un cerc: la 0 grade unda urcă, la 180 coboară. Diferența dintre ele e doar direcția. Faza e locul în care se află unda în momentul din care măsori, iar în DAW momentul ăla e cursorul.

Butonul de inversare a fazei întoarce unda cu capul în jos, la 180 de grade. Îl ai în DAW și pe mixere.

Pe o singură pistă, faza nu contează. Muți cursorul unde vrei, sună la fel: n-are cu cine să se anuleze. Contează abia când două unde se întâlnesc.

Două unde pe aceeași frecvență

Când două instrumente împart aceeași frecvență, sunt două variante. Dacă stau în fază, se adună: frecvența aia iese mai tare, cu grăsime, căldură, mărime. Dacă sunt în opoziție, una urcă fix când cealaltă coboară și se pot anula. La curs le zic așa: tu tragi la stânga, altcineva te trage la dreapta, rămâneți amândoi pe loc.

De cele mai multe ori anularea nu e completă: e doar puțin afară din fază. Frecvența comună iese puțin mai încet decât ar ieși în fază. Exemplul de la curs: basul are 120 Hz sănătos și gras în solo, chitara la fel. Împreună, pot suna mai subțiri fix pe 120.

Basul nu are o singură frecvență. Are 120, 250, 400, 500 și tot așa, cu armonice peste tot, frecvențe mai înalte care sună odată cu nota de bază. Chiar dacă basul cântă mai jos și chitara mai sus, tot se întâlnesc prin armonice. A doua armonică de la bas poate fi fundamentala la chitară, nota ei de bază. La fiecare frecvență comună se joacă adunarea sau anularea.

La curs dau exemplul cu braciul din muzica populară și basul, care pot avea amândoi armonice la 400 Hz. Prin coincidență în fază, cei 400 se adună: mai încărcat, mai gras, mai cald. Prin coincidență afară din fază, vin mai încet, ca și cum i-ai fi tăiat cu un EQ: mai transparent, dar mai subțire.

Jos se simte cel mai tare. Le explic așa la curs: sus, la 1000, 800, 500 Hz, ai atâtea frecvențe vecine încât o anulare se pierde în masă. La 50-60 Hz nu ai luxul ăsta: dacă se anulează ceva acolo, categoric o simți. La conflictul kick-bas arăt 2 scenarii. Primul: sunt în fază, iar cel mai tare îl acoperă pe celălalt. Mascare simplă, sunetul rămâne întreg. Al doilea, mult mai întâlnit între kick și bas: sunt parțial afară din fază. Nu e doar o cădere de volum. Ai un spectru găurit: sunet gol, spart, rupt în bucăți. Asta e scena de la început.

De ce nu-ți dai seama singur

În solo n-ai ce auzi. Faza contează între semnale care cântă împreună, iar relația cu restul o auzi doar în mix. E același motiv pentru care un sample nu se alege pe solo. Într-un mix plin, niciodată un instrument nu va suna cum sună în solo. Ridici o frecvență cu EQ-ul pe un instrument și crezi că procesezi doar instrumentul ăla. Dar poți crește sau scădea anularea cu altul din mix.

Nici ca întârziere n-o auzi: de obicei unda e mutată prea puțin ca să-ți dai seama după ureche.

La curs am arătat asta pe un proiect real, pe o pistă de braci, ascultată în mix. Cu faza normală, braciul suna mai strâns, mai definit, mușca mai tare, era mai deschis. Inversat, a devenit mai gras, cu mediile înalte mai pronunțate. Tot mixul suna altfel, inclusiv vocea. Uneori inversez faza și e mai bine, alteori e mai rău. Nimeni nu-ți poate spune în avans.

Cum verific eu faza, în 5 pași

Uneori doar inversezi faza pe o sursă și tonul se schimbă cu totul, fără niciun plugin. Butonul ăla poate fi la fel de important ca faderul de volum. Ordinea mea:

1. Balanță rapidă de volume. Nimic prea tare, nimic prea încet.
2. Înainte de EQ și compresoare, perechile care cântă același lucru. Snare-ul de sus cu cel de jos, cele două semnale ale aceluiași bas, kick-urile suprapuse, chitările dublate. Pe fiecare pereche inversezi faza pe una dintre surse și păstrezi varianta mai grasă. La curs le zic: mai gras înseamnă în fază. Dar rar e complet în fază sau complet afară. Mai des rămâne o anulare parțială, și una dintre variante poate fi doar puțin mai bună.
3. Inversezi și pe instrumentele fără pereche. Voce, chitară, braci. Asculți în mix, nu în solo. Aici nu mai alegi automat varianta mai grasă: între instrumente diferite poți prefera adunarea sau anularea, ce servește piesa.
4. Nu aliniezi faza între instrumente diferite. Muți kick-ul ca să stea bine cu vocea și strici relația lui cu sintetizatorul, muți sintetizatorul și strici snare-ul: un lanț fără capăt. Pe instrumentele fără pereche doar inversezi, ca verificare.
5. Abia apoi EQ-uri și compresoare. După ore de procesare nu te mai întorci la fază. Tonurile le-ai ales cu urechea ta, și poate tocmai faza mutată de un EQ e motivul pentru care sună bine acum. O excepție, fix cazul tău: dacă mixul nu sună bine nicicum, poți încerca să te întorci la fază. Pe mixul de acum, excepția. Pe următorul, faza la început.

Testul pe care îl faci singur

În secțiunea care ți se pare cea mai subțire, ia două instrumente care împart zona. Ascultă-le întâi pe fiecare în solo, apoi împreună, fără să atingi faderele. Dacă singure sună pline și împreună se subțiază, inversează faza pe unul din ele și ascultă cu și fără, în mix. Verifică dacă una dintre variante îți întoarce corpul. Pe două surse ale aceluiași instrument, dacă nu auzi nicio diferență, butonul nu te ajută acolo: anularea poate fi parțială și cere altă tehnică.

Data viitoare când instrumentele sună grase în solo și mixul subțire, nu căuta întâi frecvența care lipsește. Verifică al treilea picior.